„Legea” la Români: În timp ce Mareșalul Ion Antonescu, Eroul al Statului, este interzis, alți criminali de război și anti-români sunt permiși


„Legea” la Români: În timp ce Mareșalul Ion Antonescu, Eroul al Statului, este interzis, alți criminali de război și anti-români sunt permiși.

header-6


Am făcut o cerere în data de 10 mai 2016 pentru schimbarea numelui străzii pe care locuiesc, din Sadoveanu în Ion Antonescu.

13466333_1316515211710590_6195776961581260922_n

Știam foarte bine că mareșalul nostru este considerat criminal de război, deși în timpul lui au fost salvați sute de mii de evrei. Chiar evreii recunosc asta. Totuși, ai noștri conducători slugarnici sunt slugarnici și incompetenți până la capăt, că nici după căderea comunismului Antonescu nu a fost reabilitat. Bine că Ana Pauker și alți comuniști odioși, criminali de război sau anti-români au nume de străzi, piețe ori alte locuri publice.

Aici aveți câteva exemple:

  1.          Wass Albert = conte de Czege și Szentegyed (n. 8 ianuarie 1908, Răscruci, Austro-Ungaria, astăzi în județul Cluj, România – d. 17 februarie 1998, Astor, Florida,SUA) a fost un scriitor maghiar din Transilvania. În mai 1946, atât Albert Wass cât și tatăl său Endre Wass, au fost condamnați la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate,fiind găsiți responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat șase locuitori din Sucutard și a executat patru dintre ei (doi români și două evreice) în localitatea Țaga. Albert Wass a fost găsit responsabil și pentru instigarea și provocarea măcelului de la Mureșenii de Câmpie, când soldați unguri, conduși de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile. Wass este în continuare considerat criminal de război de către justiția din România. La 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire formulată de petentul Andreas Wass, în calitate de fiu al condamnatului decedat Albert Wass, împotriva sentinței nr. 1 din 13 martie 1946 a Tribunalului Poporului, prin care acuzații Andrei Wass, Albert Wass și alții au fost condamnați la moarte în contumacie. Albert Wass rămâne condamnat la moarte și prin decizia Înaltei Curți. Deși este considerat criminal de război, spre deosebire de Ioan Antonescu, căruia i-a fost dărâmată statuia din incinta bisericii ctitorite de el, în Transilvania, în localități locuite predominant de maghiari, dar și în mai multe localități din Ungaria, Albert Wass este omagiat în continuare de maghiari prin statui comemorative.

  2.          Ana Pauker/Hannah Rabisohn = știm cu toții atrocitățile comise din ordinul acestei femei. A apărut și în revista TIME, a oferit pe un proces verbal Insula Șerpilor în 1948 către Uniunea Sovietică, a intrat călare pe tancurile „eliberatoare” ale Armatei Roșii…  S-a născut la Codăești, Vaslui, la data de 28 decembrie 1893 (potrivit actului de naștere nr.66/30 decembrie 1893) într-o familie de evrei români. Bunicul ei a fost rabin, iar tatăl – haham. Pe tatăl său îl chema Herșcu Rabinsohn iar pe mamă Sara (Sura). În momentul nașterii tatăl ei avea 35 de ani iar mama 30. A studiat o vreme medicina la Geneva în 1918-1919, dar și-a întrerupt studiile. De tânără a învățat limba ebraică, pe care a predat-o la o școală primară evreiască din București. În timp ce fratele ei mai mic, Zalman, a devenit sionist, din 1915 ea s-a orientat spre socialism, fiind influențată în această direcție de colegul și iubitul ei din tinerețe, Heinrich Sternberg. În timpul unei șederi în Franța l-a cunoscut pe activistul comunist Marcel Pauker, cu care s-a căsătorit. La încurajarea lui, a intrat, în anul 1920, în mișcarea comunistă. Este racolată în această perioadă ca agent sovietic. În anul 1922 a fost arestată, împreună cu Marcel Pauker, pentru activități politice ilegale și, după ce au fost eliberați, au plecat în exil, în Elveția. De acolo a plecat în Franța, unde a devenit instructoare a Cominternului și apoi s-a implicat în mișcarea comunistă din Balcani. A fost arestată de mai multe ori pentru activitate politică interzisă, fiind membră a PC din România, în cadrul căruia ca activistă Comintern, milita și pentru desprinderea Basarabiei (Est-Moldovei) românești de România. În urma unui proces, a fost condamnată la 10 ani de închisoare, dar a reușit să fugă în 1926 în URSS, unde a rămas până în 1934, perioadă în care făcut studii politice la școlile Comintern. După întoarcerea în România, a primit funcții de răspundere în partidul comunist. A fost arestată în 1935 și judecată la Craiova împreună cu alți conducători ai Partidului Comunist, între care Alexandru Moghioroș, Șmil Marcovici și Alexandru Drăghici, fiind condamnată la zece ani închisoare. În luna mai 1941 a fost lăsată să plece în Uniunea Sovietică, ca urmare a schimbului cu un politician român, deținut de autoritățile sovietice după ocuparea în 1940 a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Mai exact, era vorba de „Moș” Ion Codreanu fost membru al Sfatului Țării (Basarabiei), arestat de sovietici imediat după intrarea lor în Basarabia, la 28 iunie 1940. Între timp, în timpul unei șederi în Uniunea Sovietică, soțul ei, Marcel, fusese arestat și executat în 1938, ca „spion al Occidentului”, în cadrul epurărilor staliniste, fapt care nu a reușit totuși să zdruncine credința ei în cauza comunistă și loialitatea ei de agent al regimului sovietic. La Moscova a devenit șefa grupului de comuniști români exilați, cunoscut, ulterior în cadrul PCdR, sub denumirea de „fracțiunea moscovită”. Ana Pauker s-a reîntors în România în 1944, îmbrăcată în uniforma sovietică, după ce Armata Roșie a intrat în țară. A fost aleasă secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a jucat un rol important în organizarea guvernului de coaliție, intitulat „de largă concentrare democratică”, de fapt, controlat de comuniști, prezidat de Petru Groza, în anii 1945-1947. În 1947 a fost numită ministru de externe și viceprim-ministru, fiind prima femeie din lume care a deținut această funcție guvernamentală. În această calitate, a semnat, între altele, actul prin care România ceda Uniunii Sovietice Insula Șerpilor. Ca lideră a PCR și a regimului dictatorial comunist, deosebit de nepopular și de represiv, și-a câștigat o reputație negativă.”Raportul Vladimir Tismăneanu” (pagina 56), menționează că la sfârșitul anilor 40 circula, în România, sloganul „Ana, Luca, Teo, Dej – bagă spaima în burgheji”, iar succesiunea numelor, în afara nevoii de rimă, ar fi indicat ordinea după importanța pe care o aveau respectivii conducători în partid, aceștia fiind: Ana Pauker, Vasile Luca (László Luka), Teohari Georgescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ana Pauker a participat activ la procesul de impunere în România a comunismului prin crimă și teroare. În plan extern România a devenit un stat satelit al Uniunii Sovietice și a rupt sau răcit relațiile diplomatice cu statele din vestul Europei. În anul 1948 România a denunțat unilateral Concordatul din 1927, primul pas care a deschis drumul spre persecuția Bisericii Catolice din România.

     

  3. Joszef Nyiro = (n. 18 iulie 1889, Jimbor, pe atunci în comitatul Odorhei, în prezent în județul Brașov – d. 16 octombrie 1953, Madrid) a fost un scriitor și politician maghiar (secui), deputat în Camera inferioară a Parlamentului din Ungaria, din partea Partidului Ardelenesc, între 1941-1945. S-a născut la Jimbor, fiind primul dintre cei patru copii ai lui Mihály Nyirő, directorul școlii generale din comună. În anul 1900, după decesul tatălui său, s-a mutat împreună cu familia la Odorheiu Secuiesc. Acolo a absolvit liceul catolic, apoi a studiat teologia la Alba Iulia. În continuare a studiat la facultatea de Teologie „Pazmaneum” din Viena, pe care a absolvit-o în 1912. După excluderea din rândul clerului a revenit la viața laică și a desfășurat timp de două decenii o intensă activitate de scriitor, filosof și jurnalist. A fost prieten și coleg cu scriitorii transilvaniști: Sándor Kacsó, Jenő Szentimrei, Áron Tamási, Albert Wass, Károly Kós etc. A fost redactor la mai multe reviste literare maghiare: Pásztortűz, Erdélyi Helikon, Keleti Újság. Nyirő József a fost un politician extremist, membru al Partidului Național Maghiar și, după interzicerea acestuia în 1939, al Partidului Ardelean, înființat la Budapesta în decembrie 1940. În 1941, după cedarea Transilvaniei de Nord prin Dictatul de la Viena (1940), Nyírő s-a stabilit la Budapesta, unde a fost redactor-șef la două ziare de extremă dreapta Magyar erő (română „Forța maghiară”) (1942-1943) și Magyar Ünnep (1944). După puciul fascist din octombrie 1944 al lui Ferenc Szálasi, Nyírő a fost deputat în parlamentul ungar dominat de formațiunea politică fascistă a lui Szálasi, Partidul Crucilor cu Săgeți (mișcarea nyilas-ilor). În martie 1945, la apropierea liniei frontului sovieto-român, împreună cu membrii Guvernului Szálasi și cu colegi ai săi din Parlamentul Ungar, a fugit în Austria, într-un convoi al armatei germane, apoi și-a continuat drumul până în Germania, unde a locuit în zona de ocupație militară americană, unde a avut funcția de ministru al Educației Naționale în guvernul ungar exilat. A avut câteva tentative eșuate de emigrare în SUA. După înființarea în 1949 a RFG, temându-se de extrădarea în Republica Populară Ungară, Nyírő s-a refugiat în Spania, unde la putere se afla regimul fascist al lui Francisco Franco. În Madrid a înființat câteva organizații ale maghiarilor exilați după 1945 (de ex. redactor la Radio Spania; fondatorul Editura Kossuth) și a desfășurat o activitatea politică propagandistică extremistă de dreapta.Lucrări ale scriitorilor József Nyirő și Albert Wass au fost introduse în programa de studiu obligatorie pentru literatura maghiară din școlile și liceele din Ungaria după terminarea regimului comunist, 1989. Acest fapt a dus la ample proteste în fața Ministerului Resurselor Umane de la Budapesta, din cauza vederilor politice. Deși este o personalitate controversată, în mai multe localități au fost dezvelite statui ale sale, precum la Jimbor, comuna sa natală, în 2004, la Odorheiu Secuiesc etc. Cenușa lui József Nyírő (decedat la Madrid în 1953) a fost adusă în Ungaria în 2010, la inițiativa parlamentului de la Budapesta. Intenția reînhumării rămășițelor pământești ale lui József Nyirő de Rusaliile catolice ale anului 2012 (27 mai) în cadrul unei ceremonii oficiale la Odorheiu Secuiesc a stârnit protestul autorităților române și al UDMR, care au pus manifestația pe seama campaniei electorale a Partidului Civic Maghiar. Inițiatorul si organizatorul reînhumării a fost Jenõ Szász, președintele Partidului Civic Maghiar, fost primar al Odorheiului Secuiesc, sprijinit în această inițiativă de László Kövér, președintele Parlamentului de la Budapesta, membru al partidului de guvernământ FIDESZ și președinte de onoare al PCM. Devenit membru al Parlamentului ungar (ca reprezentant al maghiarilor din Transilvania), stabilit în capitala Ungariei Mari, între 1942 şi 1943 Nyiro Jozsef a înfiinţat şi condus revista „Magyar Erö” (Forţa Maghiară), unul dintre instrumentele celei mai violente propagande şovine şi antisemite ale regimului horthyst: „Azi lumea este în flăcări şi cu cât flăcările se înalţă mai sus, cu atât mai bine putem pătrunde în adâncul viitorului nostru”. „Domnul nostru Conducător, mare ctitor şi unificator de ţară, siguranţa noastră, sprijinul nostru, refugiul nostru şi sursa forţei noastre”, cum îl proslăvea pe Miklos Horthy, după ce acesta îl decorase cu „Coroana Corvin”, pentru „atitudine maghiară”. A fost redactor-șef şi al altui ziar de extrema dreaptă, „Magyar Ünnep” (apărut în 1944). Cu toate acestea, autorităţile statului român au permis ca unor şcoli şi străzi din România să le fie atribuit numele lui NYIRO JOZSEF, personajului fiindu-i dedicate şi… statui.

     

Momentan ajung ăștia 3….. Aici încă nu i-am inclus pe militanții pentru desprinderea Transilvaniei. Ci doar oameni care au fost contemporani cu Antonescu.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s