U.E. are 2 căluți troieni: Ungaria și Grecia


Toți știm că în trecut și în prezent România și Românii au fost mereu dezavantajați de către marile puteri, în favoarea curvelor de unguri și a poziției strategice a Greciei. Vorbesc de cele 2 state pentru că România a avut mereu conflicte cu rivala Ungarie și ca deznodământ în 1919 opinca românească atârna pe clădirea Parlamentului ungar din Budapesta, iar în 1945 din nou trupele române eliberau Ungaria de sub naziști. Iar astăzi pentru ambele dezrobiri (în 1919 i-am scăpat de teroarea lui Bela Kun iar în 1945 de teroarea instituită de nemți) ungurii ne atacă și cer Transilvania. Vorbind și de marile puteri, aliații din Primul Război, în special SUA și Anglia doreau ca Transilvania să fie acordată Ungariei sau măcar 20-30% să îi rămână. La fel și după al 2-lea mare conflict al lumii, o parte dintre conducătorii ruși voiau Ardealul „independent” cu capitala la Cluj și cu reprezentare multinațională: români, unguri, sârbi, ucrainieni, ruși. Doar Petru Groza și Stalin au făcut ca Ardealul să revină la patria mamă. Ba mai mult, comuniștii unguri spuneau la unul dintre congresele internaționale că ei sunt de acord cu Diktatul de la Viena, dar imediat comuniștii români le-au retezat craca, acuzându-i de nazism.

Astăzi vedem cum SUA, Germania și alte entități ascunse vor să destructureze România. Dar au probleme. Mai ales că ungurilor le-a fost căutat în coarne și îi vedem azi de partea Rusiei.


Acum să analizăm problema Greciei. Grecii se știe că sunt extrem de leneși, că sunt comuniști și că din 1947 au fost ținuți artificial în viață de către SUA, Anglia, Franța, Germania de Vest. Astfel grecoteii ieșeau sau ies la pensie la 50 de ani pe bani mulți iar munca lor este infimă. Au intrat în UE tot prin falsuri. Cum naiba să credem că o țară fără resurse (să fim serioși, măslinele, uleiul de măsline și câteva portocale nu pot întrece resursele României sau ale Turciei de exemplu) putea să obțină indicatori economici demni pentru intrarea în UE. Noul premier al Greciei, Alexis Tsipras, a depus o plângere formală după ce şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a condamnat Rusia, într-un comunicat, pentru escaladarea din ultima perioadă a violenţelor din estul Ucrainei.

Gestul noului premier al Greciei ar putea fi un prim pas spre blocarea de către guvernul de la Atena a noului set de sancţiuni pe care Uniunea Europeană îl pregăteşte împotriva Rusiei.

În campania electorală, Tsipras spunea că se va opune acestor sancţiuni. Acum se ţine de cuvânt şi ar putea declanşa un conflict diplomatic în interiorul Uniunii Europene.

Cel care are puterea să blocheze la Bruxelles implementarea sancţiunilor este noul ministru grec de externe, Nikos Kotzias, un politician cu un trecut cel puţin interesant. A fost comunist, iar în anii 80 a aplaudat intervenţiile împotriva sindicatului polonez Solidaritatea. În acea perioadă, unul dintre activiştii Solidaritatea era chiar Donald Tusk, actualul preşedinte al Consiliului European, instituţia care va trebui să redacteze noile sancţiuni pentru Rusia.

Dacă Grecia îşi va folosi dreptul de veto prin ministrul său de externe şi va bloca sancţiunile, relaţiile dintre Bruxelles şi Atena ar putea fi afectate ireversibil.

Tsipras a fost la Moscova în luna mai, chiar în miezul crizei ucrainiene. Actuala sa atitudine are probabil mult de-a face cu acea vizită. Însă situaţia economică a Rusiei s-a schimbat mult de atunci. Moscova are de gestionat o criză financiară proprie.

Apropierea de Rusia a guvernului de la Atena vine într-o perioadă în care Vladimir Putinîncepe să aibă probleme în menţinerea vechilor săi aliaţi. Belarus, o ţară care, sub conducerea liderului autoritar Aleksandr Lukașenko a devenit o anexă a Rusiei, începe să îşi caute un alt drum. De la izbucnirea conflictului din Ucraina, Lukaşenko a devenit vizibil nemulţumit de relaţia sa cu Vladimir Putin, conştient că ţara sa ar putea fi viitoarea ţintă, în condiţiile în care visul ţarului de la Kremlin este refacerea URSS.

Liderul de la Minsk a încercat să joace rolul de mediator în conflictul din estul Ucrainei. Poate că nu pare mult, dar pentru cel supranumit de Washington „ultimul dictator al Europei”, aceştia sunt paşi mari făcuţi spre ieşirea din sfera de influenţă a Rusiei. Lukașenko a mai avut astfel de accese de „deviere” de la cursul arătat de Moscova și în urmă cu câțiva ani, dar Moscova a folosit imediat arma economică – prețul gazului – pentru a-l readuce către Uniunea Vamală preconizată.

mapeurope


 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s