Cutremurele noastre


Cutremurul din 1802 (Vrancea) :

                                     Turnul Colțea, după cutremurul din 1802

Cutremurul din 1802 a fost un puternic cutremur care s-a produs pe data de 26 octombrie (14 octombrie pe stil vechi) 1802 în zona Vrancea. Este cel mai puternic seism vrâncean, având între 7,9- 8,2 grade pe scara Richter. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta și Marea Egee. El a ținut 2 minute și de 30 de secunde. În București, multe clădiri au căzut. Turnul Colței s-a prăbușit parțial, cauzând moartea unui negustor ambulant. Cutremurul a avut 6 replici și a fost urmat de valuri uriașe, numite tsunami.

Aici este mărturia caligrafului Dionisie Eclesiarhul:

„S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită, care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică.”

Prin „clopotnița cea vestită”, caligraful se referă la Turnul Colțea.

Altă mărturie:

„În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi.”

La ora 1:30, cutremurul s-a simțit în Kiev. În total, au fost 6 replici puternice, ce au durat cumulat aproximativ 3 minute (aceeași durată cu seismul principal). Replicile au fost așa de puternice, încât, în Kiev de exemplu, foarte multe case și biserici au suferit avarii mai mult sau mai puțin grave, iar clopotele au sunat.

Într-o scrisoare a academicianul Anatolie Drumea de la Chișinău, se menționează faptul că o bonă, pe data de 26 octombrie 1802, plimba un băiețel într-un cărucior, în curtea Bibliotecii Universității „M. V. Lomonosov“ din Moscova. La ora 1:53, „au început să cadă statuile”, iar băncile de piatră s-au răsturnat. Băiețelul, era viitorul poet rus Aleksandr Pușkin. De asemenea, cutremurul a fost resimțit puternic și în Sankt Petersburg. În Constantinopol s-a simțit o serie de cutremure foarte violente, încât se credea că orașul va fi distrus complet.

În satul Feldioara, o coloană de apă a țâșnit dintr-o crăpătură produsă de cutremur, aruncând apă în aer, la o înălțime de câțiva metri.

În București , seismul s-a simțit la ora 12:55. Multe clădiri au fost avariate sau distruse, printre care Biserica Sf. Nicolae, Turnul Colței și Mănăstirea Cotroceni. Biserica Elefterie a ramas fără două turle, reconstruite abia în anul 1867. Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor. Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară. Cea mai puternică replică a avut loc la ora 5, dar nu a făcut victime. În total, cutremurul a făcut doar 4 victime: negustorul ambulant ucis de Turnul Colței, o evreică, copilul său și o altă victimă.

După seism, Domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea lui imediată, din temelii. Și pentru că primii care au încercat să profite de pe urma dezastrului au fost zidarii și lemnarii, Ipsilanti a dispus prețuri maximale pe care aceștia le puteau practica. Bucureștiul a fost refăcut, astfel, în câțiva ani. Unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat și altor cutremure puternice.

Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte. În anii următori au mai fost însemnate câteva cutremure, însă care i-au speriat mai mult pe bucureșteni decât au produs daune. Printre ele se numără cel din 15 iunie 1803, când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite. Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 și 1812 (cel mai puternic în 1812, cu o magnitudine de 6,5 Mw).


Cutremurul din 1838 (Vrancea):

Cutremurul din 1838 a fost un puternic seism ce a avut loc la ora 20:45, în ziua de 23 ianuarie (stil nou)/11 ianuarie (stil vechi), având magnitudinea 7,5 grade pe scara Richter. Cutremurul a fost urmat de 3 șocuri puternice, conform lui Schuller (geologul în serviciul Ducelui de Saxonia). La Galați s-a produs fenomenul de lichefiere a solului. Cutremurul a avut 3 replici și valuri uriașe, numite tsunami.

Cutremurul a afectat Transilvania, Țara Românească și Moldova. În Țara Românească s-au prăbușit 217 biserici, cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și Craiova. În București, conform unui raport oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru.

La data de 13 ianuarie 1838, Manolache Florescu, șeful poliției București, a prezentat un raport ce arăta că 8 persoane au murit și alte 11 persoane au fost rănite. Ulterior, raportul a fost revizuit și a arătat că 73 de persoane au fost ucise și 14 rănite. Chateaugiron, consulul francez la București, a raportat că au murit peste 720 de persoane, și că „dezastrele cauzate în acest oraș de acest eveniment sunt imense și nu pot fi evaluate”.


Cutremurul din 1901 (Marea Neagră – Capul Caliacra):

Cutremurul din Marea Neagră din anul 1901 a fost cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Marea Neagră, având o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Epicentrul seismului a fost localizat la est de Capul Caliacra (nord-estul Bulgariei), în apropiere de granița cu România, pe falia Shabla. Cutremurul s-a simțit în Bulgaria și în Dobrogea, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei. Falia Shabla produce cutremure cam odată la 450 – 500 de ani, ele putând atinge magnitudini de 7 – 7,5 grade pe scara Richter. Ele se produc la adâncimi de aproximativ 15 – 30 km. Cutremure produse în această zonă și cu efecte asemănătoare au avut loc în anii 543, 800 și 1444. Cutremurul, fiind foarte puternic, a fost urmat de multe replici și alte seisme independente, cu magnitudini cuprinse între 5,5 și 6 grade pe scara Richter. Acestea au ținut până în anul 1905.

Cutremurul a avut consecințe devastatoare în zona de coastă din sudul Mangaliei, multe sate fiind distruse (intensitatea maximă a IX-X pe scara Mercalli). Cutremurul a generat un tsunami de 4 – 5 metri înălțime, provocând dislocări ale malurilor și a alte fenomene geomorfologice locale. În București, intensitatea seismică a fost V-VI grade pe scara Mercalli, provocând panică în rândul populației.

Provincia bulgărească Dobrici a fost, de asemenea, grav afectată de tsunami. În mai multe localități (printre care și Balcic) casele au fost luate de șuvoaiele de ape.


Cutremurul din 1940 (Vrancea):

Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, produs la ora 3:39 dimineața, pe data de 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde. Efectele lui au fost devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morți și 4.000 de răniți, majoritatea în Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului. Numai în București, au fost 600 de oameni evacuați.

Cutremurul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane de kilometri pătrati. Astfel, seismul s-a simțit la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev, Moscova, unde a provocat distrugeri (intensitatea estimată la V-VI grade pe scara Mercalli), Leningrad, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și chiar la Istanbul.

Cutremurul a avut mai multe replici, unele chiar importante. Dintre acestea, 6 au atins magnitudini de peste 5 Mw. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8 și 34 de minute, având magnitudinea 5,5 grade pe scara Richter. Replica a avut intensitatea maximă VI, adâncimea focală de 150 km, fiind resimțită și la București. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940.

În București, au existat aproximativ 300 de morți, majoritatea la prăbușirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Din cei aproape 300 de locatari din Blocul Carlton, doar 4 au fost salvați. Multe alte blocuri din București au fost considerabil deteriorate. După cutremur, Asociația Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 99% (din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie). În ziua de 16 noiembrie 1940, orașul a fost vizitat de șeful statului, generalul Ion Antonescu. Acesta, a ordonat un plan de refacere completă a orașului și modernizarea lui. Au fost afectate și orașele Brăila, Galați, Tecuci, Focșani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgoviște, Mizil, Râmnicu Sărat, Iași, Bârlad și Buzău. Circa 25% din zona construită din București a fost afectată. La Chișinău, cutremurul a făcut 78 victime și a afectat 2.795 de clădiri (172 distruse).

                                       Operațiune de salvare și de îndepărtare a molozului

Cutremurul din 1977 (Vrancea)

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din ’77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse), 1.570 (1.578 conform altor surse) de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor surse) numai în București. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.
Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuinte au fost distruse și peste 100 de oameni au fost uciși. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii. Cutremurul s-a simțit și în Uniunea Sovietică.

                                                              Zona grav afectată de cutremur

Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter. Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter.

Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul și centrul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

În seara zilei de 4 martie, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților. După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.

La început, știrile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureștiului. Pana de curent de la București făcea imposibilă orice comunicație. În plus, autoritățile locale erau confuze, neluând pe moment nici o măsură concretă. După restabilirea legăturii cu țara, Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune, o dată cu un apel către populație. S-a instituit, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.
În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de Elena, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația. A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.
Cu ajutoare de la Crucea Roșie (mai ales câini dresați special pentru astfel de cazuri), cascadorii și pompierii români au făcut eforturi supraomenești pentru a salva cât mai multe vieți.

Mulți cetățeni au intrat în panică, majoritatea ieșind în stradă. Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București:

„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul… Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”

Deși reacția autorităților a fost slabă în primele ore, foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor. Ulterior apelului prezidențial s-a trecut la sporirea producției de alimente primare, pentru a asigura necesarul populației, la restabilirea rețelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent). Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.

Cutremurul a afectat și monumente de arhitectură. Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el. Astfel, Biserica Ienei aflată în stânga blocului „Dunărea”, în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu și vis-à-vis de hotelul Intercontinental și Teatrul National, a fost pur și simplu demolată pentru că prezența ei „deranja”. În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea”, turla bisericii a fost lovită cu utilajul de demolare. Din acest moment a început o cursă în care, pe de o parte oamenii de cultură (arhitecți, artiști plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică. De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni.


Cutremurul din 1986 (Vrancea):

Cutremurul din 1986, cu o magnitudine de 7,1 grade pe scara Richter, a fost un puternic cutremur ce s-a produs pe data de 31 august, ora 00:28, la o adâncime de 131,4 km. Un centru local de știri a afirmat că seismul a măsurat 6,5 grade pe scara Richter, iar USGS (United States Geological Survey) a precizat că momentele seismice au avut magnitudini de 5,6 Mw, respectiv 7,9Mw. Apoi, o lucrare de cercetare a lui V. I. Ulomov menționează că seismul a avut magnitudinea 7,1 grade pe scara Richter. Epicentrul cutremurului a fost localizat ca fiind în Munții Vrancei, la 177 km nord de București.

Cutremurul a fost urmat de 77 de replici de peste 3,2 grade pe scara Richter, dintre care doar 19 de peste 4 grade pe scara Richter. Cea mai puternică replică a avut loc în dimineața zilei de 2 septembrie 1986, la ora 05:00 (EET), la 143 km adâncime. Ea a avut magnitudinea 5 Mw, și a fost resimțită în București, cu o intensitate de aproximativ III-IV grade pe scara Mercalli.

Cutremurul a fost simțit în opt țări, afectând o mare parte a Europei de Sud-Est. Cea mai afectată regiune a fost Focșani-Bârlad, unde intensitatea seismului a fost de VIII grade pe scara Mercalli, provocând de exemplu, prăbușirea unei biserici. În Chișinău 4 blocuri de locuințe s-au prăbușit, rezultând aproximativ 100 de victime. În Lunca Prutului, terenul s-a surpat și au apărut cratere. În București 50 de muncitori care lucrau în subsolul unei clădiri au murit în urma seismului (clădirea s-a prăbușit peste ei). Pe lângă cei 150 de morți, cutremurul a rănit 558 de persoane și a distrus sau afectat 55.000 de gospodării.[10] Ca intensitate, aceasta a diferit în funcție de zonele unde seismul s-a simțit. Astfel, în București și în nordul Bulgariei seismul a avut intensitatea VII, în Skopje intensitatea V, în Simferopol, Kiev, Uniunea Sovietică și în Belgrad intensitatea IV, iar în Moscova, Titograd și Iugoslavia intensitatea III.


Cutremurele din 1990 (Vrancea):

Cutremurele vrâncene din 1990 au fost 3 cutremure consecutive, produse la o adâncime de 89 km, ce au lovit România la data de 30/31 mai. Ele au creat pagube importante în România, Republica Moldova, Bulgaria și Ucraina.

Primul cutremur, cu o magnitudine de 6,9 grade pe scara Richter, s-a produs la ora 00:17:48 (GMT), pe data de 30 mai. În urmatoarele 17 ore, au avut loc 80 de replici. La ora 3:18 (GMT), pe data de 31 mai, a avut loc al doilea cutremur cu magnitudinea de 6,4 grade pe scara Richter. După 3 secunde, s-a produs și al treilea seism (6,1 Mw). Au fost înregistrate peste 80 de replici.

În România, 8 persoane au murit și 362 au fost rănite. Din acestea, 100 au fost rănite serios, iar 262 au suferit leziuni ușoare. În Republica Moldova, 4 oameni au murit și zeci au fost rănite, iar în nordul Bulgariei, o persoană a murit în urma unui atac de cord.

                                                               Intensitățile cutremurului

Cutremurul din 1960 (Chile – cel mai mare cutremur înregistrat vreodată de către omenire)

În 22 mai 1960, în Chile, a avut un loc cutremur puternic care a avut bilanțul de 1,655 de morți, 3000 de răniți și 2 milioane de persoane fără adăpost. A avut 9.5 grade Richter, fiind cel mai mare cutremur înregistrat vreodată. Cutremurul a fost resimțit și în Argentina, Statele Unite, Japonia și Filipine. După cutremur, a erupt un vulcan, iar tsunamiul a devastat până și coastele Japoniei.

                                                                            Zona afectată
                                                                               O stradă din satul Valdivia, după cutremur
                                                                      Unda tsunamiului + orele acestuia marcate
                                                 O fabrică siderurgică de lângă Corral, distrusă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s