Let’s play the game: How to divide Ukraine? Cine și ce trebuie să obțină de la Ucraina


Am ales titlul în engleză pentru că rimează….

Este simplu de ce susțin împărțirea Ucrainei…. Această țară are 50% din teritorii, furate de la statele vecine, de către U.R.S.S. în 1945.

political-map-of-Ukraine

Acum să vedem cine și ce au de recuperat, dar și puțină istorie:

SLOVACIA:

Transcarpatia

Slovacia are de recuperat Transcarpatia, regiune furată de U.R.S.S., Cehoslovaciei, după război și de Ungaria înainte, cu acceptul Germaniei. Deși actualii parlamentari din Rusia spun că regiunea ar trebui dată Ungariei, este o greșeală și observăm politica dualistă jucată de Budapesta în relațiile internaționale.

ROMÂNIA:

Nordul Maramureșului

Evident, România are de recuperat partea de nord a Maramureșului istoric, care a fost încorporat Cehoslovaciei după Primul Război Mondial. Regiunea românească face parte din sudul Transcarpatiei.

Pocuția

O istorie ciudată are această mică regiune, dar importantă. Între anii 1331 și 1463, Pocuția este cumpărată, răscumpărată, cedată ca moștenire de câteva ori între Lituania și Polonia. Deși atribuită României după Primul Război Mondial, în unele cazuri, istoria plasează această regiune cu capitala la Colomeea, Poloniei. Pocuția a fost oferită ca garanție pentru 3000 de galbeni, de către regele Poloniei, Vladislav, ginerelui său Petru I Mușat. Evident, cei 3000 de galbeni nu au mai venit, astfel că Pocuția a stat în componența Moldovei. Pocuția a constituit obiect de dispută între Moldova și Polonia pe tot parcursul istoriei medievale. Eu o revendic de drept pentru România.

Bucovina de Nord, Basarabia de Nord și Ținutul Herța

Ținutul Herța este aproximativ același cu raionul Herța din Regiunea Cernăuți (Ucraina). Populația acestui teritoriu este de 32.000 de locuitori (conform recensământului din Ucraina din 2001). 93% din populație este de etnie română și toate satele din raion sunt exclusiv românești, în afară de satul Mamornița (situat în extremitatea nord-vestică a regiunii), care e în principal locuit de ucraineni. Teritoriul a aparținut Principatului Moldovei iar apoi României până în anul 1940, când trupele sovietice l-au ocupat, deși potrivit anexei secrete a tratatului de neagresiune sovieto-german de la 1939, Uniunea Sovietică nu pretindea decât ocuparea Basarabiei. Prin urmare, teritoriul a fost dat Ucrainei sovietice și, de la 1991 până astăzi, face parte din statul ucrainean. Conform tratatului de prietenie dintre România și Ucraina din 1997, România renunță la acest teritoriu. Cu toate acestea, numeroase organizații din Bucovina de Nord cât și din România au atacat această decizie și au cerut guvernului român să renunțe la tratat în 2007.

Bucovina de Nord (roșu), Ținutul Herța (albastru), (Nordul Basarabiei)

Toată Bucovina este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu de 10.441 km² care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.

Totuși, România are de recuperat doar zona de nord a Bucovinei, mai precis toată Regiunea Cernăuți, care de drept este a României, ea fiind furată prin pactul Ribbentrop-Molotov.

Întraga Bucovină (nordul la Ucraina, sudul la România)

Bugeacul

Teritoriul actualului Bugeac (13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăți pe litoralul Marii Negre, dar și pe brațul Chilia din Delta Dunării. Cetățile Oblucița, Chilia și Cetatea Albă au fost toate ori construite, ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Țării Românești, care pe atunci se numea Basarabia. Ulterior, Moldova preia aceste cetăți, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de Basarabia. În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea Bucak (citește : Bugeac), însemnând în turcește : „Ținut de frontieră”.

Bugeacul de astăzi

Deși astăzi în Ucraina, datorită lui Stalin care a ciunțit Basarabia anexată de la Regatul României, oferind Bugeacul RSS Ucrainiene, în 1918, Republica Populară Ucrainiană nici nu revendica acest ținut, de drept istoric și politic, al României.  După 1940 – când U.R.S.S. a reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși constituția sovietică – Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”) Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul R.S.S. Ucrainene. Din 1954 aceasta a fost inclusă în regiunea Odesa, în care se află și astăzi. Administrativ, pe teritoriul Bugeacului funcționează azi cele 9 raioane vestice ale regiunii Odesa.

Bugeacul în componența Valahiei (sec. 13). Observăm și Galațiul în Valahia la început…..

Insula Șerpilor (care conform dreptului constituțional, aparține de jure României)

Ea se găsește în Marea Neagră, la 45 de km de țărmurile României și Ucrainei și are o suprafață de 17 hectare. Insula a fost ocupată de URSS la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și anexată în cursul anului 1948. În ziua de azi apa este adusă cu elicopterele de către administrația ucrainiană.

Insula este antică….

Insula a fost denumită de către greci cu numele de Insula Leuce – Λευκός („Insula Albă”). O denumire similară a fost dată de către romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului că au fost găsite pe insulă ruine de marmură albă. Insula este pomenită pentru întâia oară în anul 777 înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Neptun (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. În conformitate cu un poem epic despre războiul troian al lui Arctinus din Milet, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse în această insulă de către zeița Thetis, pentru a fi puse într-un sanctuar. Conform legendelor, în antichitate, grecii au construit aici un templu măreț în cinstea lui Ahile – erou al aheilor. De asemenea, aici ar fi fost și alte edificii în care locuiau preoții. Cercetările efectuate pe insulă în secolul al XIX-lea confirmă legendele, deoarece, în anul 1823, ruinele vestitului templu închinat lui Achile și alte vestigii din insulă au fost descoperite de căpitanul rus Kritzki. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse în muzeele din țările lor.

Multe balade și poezii românești, dar și bulgărești sau rusești, conțin mărturii că românii au stăpânit Gurile Dunării, fiind prezenți în Dobrogea și la țărmul Mării Negre. Astfel, într-un cântec căzăcesc despre domnitorul Petru Rareș, se povestește că acesta avea legături cu “frații săi de la Dunăre/Care stăpâneau bălțile și Marea“.

Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la data de 23 mai 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar pe Insula Șerpilor (Zmeinâi) un proces-verbal de predare a insulei care mai departe va face parte din RSS Ucraineană. În acel document, se afirma că “Insula Șerpilor a fost înapoiată U.R.S.S. de către R.P.România și încadrată în teritoriul U.R.S.S.“, deși aceasta nu aparținuse niciodată Uniunii Sovietice:

Noi, subsemnații Nikolai Pavlovici Sutov, prim secretar de ambasadă, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, în virtutea și executarea protocolului Sovieto-Român semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am încheiat prezentul Proces-Verbal, constatând că astăzi la ora 12 (ora locală), Insula Șerpilor sau Zmeinoi, situată în Marea Neagră, la 45 de grade, 15 minute, 18 secunde latitudine nord și 30 de grade, 19 minute, 15 secunde longitudine est de Greenwich, a fost înapoiată Uniunii Sovietice de către Republica Populară Română și încadrată în teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Prin semnarea prezentului Proces-Verbal s-au îndeplinit formele legale de predarea insulei. Făcut pe Insula Zmeinoi în 2 exemplare, fiecare în limbile rusă și română. 28 mai 1948.

Din punct de vedere juridic, cele două înțelegeri bilaterale (protocolul și procesul verbal de predare) semnate între România și URSS sunt neconstituționale, fiind astfel nule și neavenite pentru dreptul internațional. Orice înțelegere bilaterală prin care se cedau porțiuni din teritoriul românesc, nu putea să intre în vigoare, fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două țări (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Națională a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituțional că Insula Șerpilor nu a fost înstrăinată niciodată de jure.

Insula Șerpilor văzută dintr-un elicopter al grănicerilor Ucrainieni

POLONIA:

Polonia este și ea una dintre cele mai mari păgubite de către Ucraina, sau URSS. După Al 2-lea Război Mondial, Poloniei i-au fost luați 147.000 de kilometri pătrați de către URSS (care acum sunt împărțiți de Lituania, Belarus și Ucraina cu cea mai mare parte).

O hartă ipotetică a Poloniei, care adună teritoriile stăpânite pe rând între 1920-1940 și 1945 – astăzi. În roșu Polonia actuală, iar în galben teritoriul stăpânit între cele 2 războaie mondiale.

Totuși, Polonia nu mai poate fi niciodată ca între cele 2 războaie mondiale, pentru că ar avea de recuperat părți din Lituania (inclusiv capitala Vilnius), Belarus și Ucraina, dar de cedat 104.000 de kilometri pătrați Germaniei.

RUSIA:

Regiunea a fost cunoscută anterior ca Republica Autonomă Crimeea până la reîntregirea cu orașul Sevastopol. Aceste două regiuni mai târziu și-au declarat independența față de Ucraina. După care această entitate a solicitat aderarea la Rusia, ultima le-a inclus separat, teritorial subiectele: fosta Republică Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol. Aderarea/anexarea a fost ratificată de către președintele rus Vladimir Putin prin semnarea Tratatului de accedere la 21 martie 2014.

Crimeea

Populația este majoritar rusească:
58% Ruși
24% Ucraineni
10% Tătarii crimeeni8% Români, turci, greci, bulgari, armeni și alte naționalități.

Crimeea are o suprafață de 26.000 de kilometri pătrați.

Rusia este succesoarea de drept a URSS-ului și implicit a rănilor provocate de acest colos. Are de recuperat în special Crimeea (de jure, căci momentan a anexat-o de facto), cât despre restul regiunilor unde sunt ruși majoritari, nu cred că ar fi vreo problemă pentru tancurile rusești și pentru câteva Katiușe.

În 19 februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este de acord cu asta. La acea dată, la conducerea Uniunii Sovietice se afla Nikita Sergheevici Hrușciov care, din 1908 până în 1931, trăise și activase în Ucraina.

Anunțuri

2 gânduri despre “Let’s play the game: How to divide Ukraine? Cine și ce trebuie să obțină de la Ucraina

  1. Nu am lasat o bucata din Maramures SLovaciei. Stiu ca nu toata Transcarpatia e Maramures. 🙂 Se suprapun destul de putin. Intradevar, doresc inapoi Bugeacul, Herta, Bucovina de Nord, Pocutia, Maramuresul de Nord si Insula Serpilor. 🙂
    Tot cu Ucraina vreau sa ffiu vecin.

    Apreciază

  2. Consideram acest articol unul amuzant, un revizionism romantic, dacă măcar ştiaţi graniţele Maramureşului, aţi lăsat o bucată Slovaciei :). Probabil nu vă ieşea cercul nordic bine, dacă includeaţi Turnu, Făget, Prislop etc.
    Dar o hartă revizionistă ar trebui să fie precisă, altfel nu ştim ce aveam şi ce vrem . Asta ca să nu vorbim de domeniul lui Tatomir, eraţi mai îndreptăţit să cereţi Subcarpatia toată, decât să cereţi Bucovina de Nord sau Pocuţia, unde istoria nu vă ajută aşa tare în privinţa etniei localnicilor.

    Ucraina nu a furat nimic, mai ales în cazul Polonie, Polonia provine dintr-un trib slav din regiunea Poznan, au avut mult de mâncat până în Krakovia, dapoi până în Liov, Halici şi alte oraşe ucrainiene.
    În rest, s-a împărţit destul de just cu unele excepţii prin Bucovina şi în Budjak.
    Trebuie să citiţi un pic despre Rusia Kieveană, Halici, Volinia, nu pentru a vă schimba dorinţele, dar măcar pentru a scoate cuvântul ăla de sec XIX din vocabular. Este urât să spui despre un popor că a furat ceva.
    Apoi porniţi de la o prezumţie greşită, un prădător nu împarte prada cu nimeni.
    Mai degrabă o să vedeţi graniţa pe Prut şi Tisa cu Rusia, decât acest scenariu.
    Oricum, vă felicit că nu aţi uitat de Maramureş, chiar dacă nu sunt un adept al şcenariului, poate descoperă şi politicienii că trăiesc ceva români pe acolo şi le fac un pod real.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s