Literatura noastră cea licențioasă și de toate zilele!


Dragi bebeluși, copii, adolescenți, tineri, adulți, bătrâni, boșorogi și mumii, dacă vi s-a format în minte o părere ca de îngeraș asupra literaturii noastre care în majoritate este plină de țărani proști ce se omoară între ei, aflați că Eminescu, Creangă, Arghezi, Coșbuc, etc au avut și scrieri mai pitorești, exotice sau pornografice, dar totuși între pornografia de atunci în care găseai tipărite „13 pule” pe coperta unei reviste și cea de acum, în care găsești 13 puli în pizda unei adolescente care o face pe catedră este o diferență cam de 2 phalusuri. Mai jos aveți câteva exemple de poezii EPICE!

1. BALADA PIZDEI, este o poezie cu caracter licențios aparținând unui autor român anonim, posibil colectiv, identificat prin numele de ecran Runzu. Ea a fost publicată pentru prima dată pe site-ul pamfletarrunzu.ro” în data de 21 februarie 2005 și a câștigat o notorietate semnificativă prin atribuirea voit eronată a textului ei poetului român George Topîrceanu. „Balada pizdei” a fost preluată de mai multe pagini de internet dedicate poeziei, iar atribuirea acesteia a fost repetată în consecință.

2. FUTAIUL DE LA MĂRĂȘEȘTI, este o poezie fără autor, apărută între cele 2 războaie mondiale.

3. SPOVEDANIA, de Mihai Eminescu, nu mai are nevoie de nicio prezentare.

4. POVESTEA PULII (POVESTEA POVEȘTILOR).

Este o poveste erotică scrisă de Ion Creangă în 1877-1878. A fost citită de autor la o ședință a societății literare Junimea și nu a mai fost publicată decât în 1939,[1] la mult timp după moartea scriitorului, într-o ediție de lux la Editura pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”.Începînd din 1990 a fost reeditată de mai multe ori, tradusă în engleză și franceză, însoțită de ilustrații și publicată și sub formă de înregistrare audio. Manuscrisul poveștii se găsește la Biblioteca Academiei Române.

5. REVISTA PULĂ (ORGAN UNIVERSAL sau REVISTA DE PULĂ MODERNĂ).

Este o revistă avangardistă românească scoasă de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun și Jules Perahim, anterior redactori ai revistei Alge. A apărut într-un singur număr, pe data de 1 octombrie 1931. Conform lui Sașa Pană, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite. În interiorul revistei se află o fotografie cu doi dintre autori, în pielea goală, sub care se află precizarea: „Redactorii șefi ai revistei Pulă la lucru“. Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sașa Pană, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga (care era atunci premierul Regatului României), cu dedicația „Tu ai? N-ai!”. Ultragiat, Iorga i-a reclamat pentru „conținutul pornografic” al publicației. Drept urmare, autorii ajung la tribunal și stau câteva zile după gratii înainte să fie amnistiați. Ziarul Curentul publică un articol:

“Un scandalos atentat la bunele moravuri. Câțiva literați adolescenți tipăresc o revistă scârbroasă și o trimit pe la casele oamenilor. Sunt câteva zile de când, atât Prefectura poliției Capitalei, cât și Parchetul de Ilfov au primit reclamațiuni din partea unor personalități ale vieții noastre publice care se plângeau că poșta le aduce de la o vreme publicațiuni obscene. D. profesor N. Iorga preciza în reclamația d-sale că ceea ce l-a scandalizat mai mult a fost o publicație primită chiar acum două zile, care avea drept titlu un Phalus, iar titulatura, de-a dreptul în limbaj popular. (Pe care, bineînțeles, n-o putem transcrie aici). Publicațiunea aceasta (…) își luase sarcina de a spune lucrurilor «pe nume» – adică totul, pe șleau, fără rușine (…). Nici o indicație asupra redactorilor responsabili, nici o indicație asupra tipografiei ori a redacției. O descindere. Inspectorul V. Parisianu, șeful poliției sociale a Capitalei începând cercetările de rigoare, a operat în cursul zilei de eri o descindere la tipografiile suspecte. La tipografia «Steaua» din bulevardul Maria, proprietatea lui David Bercovici, descinderea a fost revelatoare: autorii «Phalus»-ului au fost prinși tocmai când făceau corectura ultimului număr al porcoasei publicațiuni. Au fost ridicați cu “toptanul”, transportați la poliție, de unde au fost înaintați Parchetului Ilfov. (…) Atentat la bunele moravuri. D. Jude-instructor Oprescu fiind delegat cu anchetarea cazului a emis împotriva indivizilor de mai sus mandate de arestare pentru atentat la bunele moravuri. Ei au fost trimiși la Văcărești.”

În articol nu se precizează faptul că autorii sunt liceeni și că, de fapt, a fost scos un singur număr al revistei, într-un tiraj restrâns din care se distribuiseră și mai puține exemplare. Din cauza informațiilor puține, fondatorul revistei este considerat încă de unii a fi Geo Bogza[4]. Acesta este însă doar părintele spiritual al poeților de la Alge, dintre care Sesto Pals, precum și colaboratorii ocazionali (Mielu Mizis, Mihail Hubert, Freddy Goldstein), nu participă cu niciun text.

PULĂ MODERNĂ

6. REVISTA MUCI.

A fost o revistă literară românească suprarealistă editată de grupul de la revista Alge, compus din Aurel Baranga, Jules Perahim, Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals. Sloganul revistei a fost „Pentru că nu purtăm fuduliile în tabacheră ne intitulăm Grupul Mucoșilor”. Singurul număr al revistei a apărut pe 7 februarie 1932 și a fost tipărit în 200 de exemplare.

MUCI
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s