Amintiri din CFR:


Amintiri din trenuri
„Trenul Rapid 876, se află garat şi va pleca din staţie de la linia 2 în direcţia Brăila, Făurei, Buzău, Mizil, Ploieşti Sud, Bucureşti Nord peste 5 minute!……. Va rugăm feriţi linia!”

               Asa incep calatoriile mele cu trenul, fie ele pe distante mari, la Timisoara, Budapesta, Cluj, Arad, sau alte orase indepartate fie chiar si din lipsa de ocupatie pana la Braila, sau si mai aproape, doar pana la Filesti (Gara de Vest a orasului nostru). Obisnuiesc a calatori la clasa 1, business class si vagon de dormit sau cuseta, la IC, R, rareori la Acc, iar cu P merg doar la nevoie sau doar pentru a ma plimba putin si ieftin cu trenul cand am pofta. A inceput la 12 ani, primul meu drum cu trenul neinsotit de nimeni… Pasiunea pentru plimbarile cu trenul o aveam de mic deoarece nu aveam masina si oriunde mergeam luam trenul, fie la munte, la mare, la rude etc. Primul meu drum cu trenul singur a fost la Mizil, la bunica mea, era un rapid Galati-Bucuresti Nord cu oprire la Mizil. Primul meu film facut in tren a fost in anul 2007 cu un telefon Nokia E65, pe “ruta” Galati – Filesti, pentru a filma tunelul feroviar Galati. Imediat dupa terminarea anului scolar am plecat la Slatina, la varul meu filmand aproape intreg traseul dintre Galati si Braila + intrarile in orasele mai importante de pe aceasta ruta cum ar fi Buzaul, Ploiestiul, Bucurestiul, Pitestiul, Costestiul si in final Slatina.

                                                                           CAPITOLUL I
             
Valea Prahovei, Brasovul, Defileul Oltului, 13 ore in Craiova 

sau  
“Ma arunca tata cu bolovanu’ de gat in Jiu si fusai in Rai o saptamana unde-l vazui pe D-zeu ”

In anul 2008, mai precis in vacanta de primavara, aveam chef de plimbari cu trenul. L-am luat pe Alex, un prieten care e pasionat si el de “aburoase”, LDE-uri, LDH-uri, “CFR-uri” si trasee feroviare. Am hotarat sa mergem sa vedem Valea Oltului si Electroputere Craiova (eu fiind pe jumatate oltean nu mai fusesem niciodata in Craiova pana atunci, fapt ce m-a facut sa imi doresc a vedea orasul). Am plecat la ora 5:15 cu IC din Galati, garnitura fiind formata din 3 “Sobolani” nemtesti, Siemens-Desiro, pe intelesul tuturor Sageata Albastra. Am ajuns in Bucuresti cu o intarziere de 19 minute, pentru ca un IC, la noi in tara trebuie sa astepte trecerea unui P Bucuresti – Urziceni, ca si cum P-ul e de rang superior…, ajungem in Bucuresti, primul lucru care il facem e sa coboram la metrou si sa ne plimbam timp de 1 ora prin toate partile magistralei 1 si 3, in limita timpului disponibil. Ne luam ramas bun de la Iasmin dupa o partida de fotbal virtual intr-o statie de metrou unde era amenajata “Jungla Lenor” (o reclama pentru balsam de rufe) si ne urcam in R-ul sau Acc-ul Bucuresti Nord – Predeal – Brasov. Am filmat aproape toate statiile si tot peisajul superb de pe acest tronson al plimbarii noastre, care a avut ca obiective Crucea de la Cota 1400, 2 tunele intre Predeal si Brasov, + traseul original al caii ferate de pe Valea Prahovei, care se observa daca esti atent la anumite indicii cum ar fi, terasament inca existent in unele locuri, cateva tunele mici (20 – 60 metri), unele inchise si se mai cunoaste gura, altele se mai vad inca iar unul dintre ele e cu una din iesiri exact la malul Prahovei. Ajungem in Brasov, orasul fara tramvaie, ca si Constanta. Gara orasului de sub Tampa, era de o frumusete rara inainte de prabusirea regimului comunist, acum e plina de tigani, aurolaci, cersetori, hoti si mizerie, lucru care m-a uimit la Brasov, fiind unul din orasele cele mai curate ale Romaniei, nu ma asteptam sa fie mizerabil in zona garii. Urcam in autobuzul 51, mergem sa vedem Biserica Neagra, apoi ne plimbam foarte putin deoarece trenul R. Brasov – Pausa – Rm. Valcea – Piatra Olt – Bals – Craiova era la un interval scurt de timp. Ne reintoarcem in gara unde suntem intampinati de cativa puradei care ne intreaba ceva in maghiara dar am trecut pe langa ei, fara sa ii bagam in seama si dupa ce am cumparat ceva de mancare si de baut ne-am urcat in tren, care si de aceasta data fiind Sageata Albastra. (Acest tren a costat 23 milioane euro bucata, automotoarele fiind aduse din Germania fara oglinzi retrovizoare, fara scaune si fara plafon, pentru a nu deraia pe drum spre Romania au fost incarcate cu saci umpluti cu nisip, accesoriile mentionate mai sus fiind montate la Astra Vagoane Arad, cu exceptia oglinzilor retrovizoare care nu au fost montate, aceste motoare ofera un confort scazut pentru pasageri chiar si la clasa 1, trebuie mentionat ca Sagetile care au numai clasa a 2-a sunt mai confortabile decat cele care au si clasa 1, singura diferenta intre cele 2 clase facandu-se prin culoarea rosie a scaunelor de la clasa 1 si amplasarea unei masute pentru alimente). Pornim din Brasov catre Codlea, Mandra Olt, Fagaras, Podu Olt (unde am primit inca un automotor venit de la Sibiu), Rm. Valcea, Piatra Olt, Bals, Craiova. Ajungem in Craiova ne urcam in autobuz, (deoarece Craiova nu are decat o linie de tramvai si nu are troleu) de tip Prestije, ca cele albe din orasul nostru, mergem in Gradina Botanica (in Craiova e gratuita intrarea la Gradina Botanica), ne plimbam in jur de 20 de minute, plecam catre Parcul Romanescu. Facand poze prin oras la mijloacele de transport in comun, la Universitate, un craiovean, care in opinia mea era pedofil sau homosexual, cam pe la 60 de ani intra in vorba cu noi ne intreaba daca avem iubite si alte lucruri intime. Dupa ce pleaca omul dezamagit ca nu l-am ajutat sa obtina o placere “ca la Moldova” mergem in parc. Acolo imediat ce am intrat am observat animale de tot felul, in custi, acest parc fiind si o gradina zoologica de mici dimensiuni, amenjata pentru craioveni si putea fi vizitata pe gratis. Pe fiecare cusca era scris “Amplasament fara autorizatie in curs de desfiintare”, probabil urmau sa fie mutate animalele. Oricum daca ar fi modernizata gradina ar putea sa isi continue existenta acolo, dar sa fie indepartate mirosurile pestilentiale de la custile vulpilor (care semana izbitor cu un vagon de tren de navetisti din Ungaria, dar asta e o alta poveste). Ne mai invartim prin Craiova ne ducem in skate-park, apoi vizionaram stadionul Extensiv si cam pe la ora 21:15, plecaram spre gara fiindca R.A.T.Cv. are ultima cursa a mijloacelor de transport pana la ora 21:30. Ajungem in gara, unde stam aproape pana pe la 3 dimineata. Gara Craiovei este in constructie de peste 4 ani si de atunci tot se mai pune o tabla se mai dezmembreaza un peron, se mai pune o aeroterma pe post de sistem de incalzire, dar nici vorba sa se puna geamuri la usi ca sa nu mai intre frigul. Stam pe culoarul destinat asteptarii trenurilor vreo 10 insi, printre care si 2 gardieni insarcinati cu paza garii dar ei pazeau domnisoarele din gara. Stam cat stam si numai ce apare un boschetar cu punga in gura si cu ochii rosii probabil ca nimerise vreun cocktail cu bronz si prenandez, care se aseaza langa noi si incepe a intra in vorba si a explica el despre Dumnezeu, cum a fost batut de tatal lui, “-Ma arunca tata cu bolovanu’ de gat in Jiu si fusai in Rai o saptamana unde-l vazui pe D-zeu” acestea fiind exact cuvintele aurolacului zis Titel de la Craiova. Printre noi era si o “dama de consumatie” din Bacau, care era curtata insistent de gardianul garii si care ne povestea: “Dai dracu de carabinieri ca aia sunt limbisti, m-au prins in Napoli si nu mi-au dat amenda nici nu m-au expulzat ca am acceptat sa fac tot ce vor ei”, bunul simt, ma obliga sa nu reproduc cu exactitate cuvintele acelei “pitzipoance”. In acesta gara fauna e foarte deversificata, cea mai noua specie fiind Cocalarus Terminatus de la Pelendava care in traducere insemnand Cocalari Terminati din Craiova. Cel mai linistit om a fost un octogenar veteran de razboi, care venise de la Chisinau si astepta sa mearga la Bailesti. Un alt exemplar pursange oltean era un om la vreo 30 de ani, care din cate ne-a spus statea prin Craiovita, desi gardienii ne spuneau ca isi facea veacu numai prin gara. Acest exemplar, pe care l-am crezut idiot, cand a auzit ca suntem din Galati a inceput: conform statisticilor Galatiul are 360.000 de locuitori, strazi principale : Domneasca, Traian, Brailei, Cosbuc, Traian, Basarabiei, Siderugistilor, Falezei, Centura, orasul are o suprafata de 246 kmp, si Combinatul Siderugic are cam 90 kmp (mai mare decat cea a Craiovei) nefiind inclus in suprafata orasului. A mai pomenit de lacul Brates, Baza militara de la Smardan, Tunelul CFR, Viaductul CSG, Prut, Dunare, Siret si ceea ce m-a uimit cel mai tare ne-a spus, bineinteles, probabil o minciuna, ca a fost muncitor pe strada Basarabiei si a pomenit de D-nul Primar Ing. Dumitru Nicolae. Si acum ma intreb de unde stia el atat de multe despre orasul nostru… Se apropie trenul, ne urcam, si ajungem la Caracal unde in incercarea disperata de a prinde trenul 2 batranei erau pe cale sa fie taiati de rotile trenului in miscare. Bine ca nu s-a intamplat nimic si ca trenul nu avea viteza mare, mergem spre Rosiori Nord unde ne-am intalnit cu opusul trenului Timisoara Nord – Craiova – Bucuresti Nord. Locomotiva suiera “si trenul tuc-tuc-tuc si eu ma duc duc duc” spre Micul Paris apoi cu o legatura rapida am revenit la Galati.

                                                                   CAPITOLUL II

Controloarea unguroaica


sau  
„Excursia ratata de pe Valea Jiului”

La o saptamana dupa incursiunea in Oltenia, eu cu Alex am vrut sa vedem Valea Jiului. Pentru aceasta excursie am ales urmatorul itinerariu: Galati – Bucuresti – Brasov – Sighisoara – Cluj – Simeria – Calan – Petrosani – Filiasi – Craiova – Slatina – Pitesti – Titu – Bucuresti – Galati. Plecam din orasul de la Dunare cu trenul R. 872 de la ora 17:50 care ajunge in Bucuresti la 21:11. Paradoxal este ca in perioada interbelica distanta dintre Galati si Bucuresti via Mizil se parcurgea in 2 ore si jumatate cu un tren accelerat tras de o locomotiva cu aburi, iar astazi, cu locomotivele electrice aceeasi distanta o parcurgem chiar si in 4 ore cu un tren IC care trece prin Urziceni! Ajungem in Bucuresti cu 10 minute mai devreme, fapt incredibil pentru tara noastra, ne plimbam cateva minute prin zona Garii de Nord apoi trenul Acc. Bucuresti Nord – Cluj – Oradea este tras la peron. Urcam iar prin apropiere de Ploiesti Vest vine o controloare cu un nume maghiar, care dupa ce se uita la biletul meu incepe sa spuna “Varul tau nu e in regula cu biletul trebuie sa se dea jos la prima statie sau ii fac proces verbal” Am acceptat sa ii faca proces verbal cu predare la Cluj, stiind ca doamna se inseala dar nu a dorit astfel ca am lasat-o in pace si am coborat amandoi la Ploiesti Vest. Intreband un controlor de la cuseta daca are dreptate acesta a spun si el ca doamna a gresit dar era prea tarziu sa ne mai urcam, fiindca trenul era in miscare si nu riscam sa ni se intample un eveniment nefericit, asa ca am renuntat, am stat vreo 7 ore in Gara de Vest a Ploiestiului apoi am plecat inapoi spre Bucuresti fara sa ne mai luam bilete deoarece eram totusi in regula.

                                                                                CAPITOLUL III                                                                 
Galati – Brasov – Arad – Targu Mures – Tecuci – Ivesti – Galati

sau

Calatorie cu “Trenul Foametei”

Una din rutele nevazute de mine pana atunci decat partial a fost cea parcursa de fostul Acc. Galati/Iasi – Timisoara. Acest tren a fost desfiintat la sfarsitul anului 2008 fiind inlocuit cu Galati – Targu Mures, Iasi – Targu Mures si Targu Mures – Timisoara. De aceasta data singur pornesc spre Bucuresti cu acelasi tren de seara, pe la Ianca insa trenul stationeaza vreo 20 de minute din pricina unor mici defectiuni survenite la locomotiva, in urma tamponarii cu o caruta abandonata de niste tigani pe linie, cand au vazut ca vine trenul, acestia nemaiputand sa ia caruta au „decuplat” calul si au lasat caruta pe linie. Ajung in Bucuresti cu doar 5 minute inainte de plecarea mea catre Arad. Plec din Bucuresti,cu trenul international Bucuresti – Budapesta la clasa 1, compartimentul meu il impart cu o doamna invarsta de origine maghiara, care se indrepta spre “Gyulafehérvár”. Cand am auzit ma gandeam ca este undeva in Ungaria dar cand am vazut ca a coborat in Alba-Iulia mi-am dat seama ca ea fiecare localitate din Romania mi-o spunea pe numele unguresc. De la Brasov se urca in tren o cetateanca din Statele Unite ce mergea la Budapesta. A ramas cu o impresie proasta despre capitala noastra, in aparatul ei de fotografiat existand poze numai cu zonele rau famate din capitala. Aceasta trebuie sa fie o lectie pentru noi toti, sa ne civilizam! Dar a ramas placut impresionata de Cetatea Rasnov, Predeal, Brasov si Sibiu. Ajung in Arad, cobor, stau vreo 2 ore, ma plimb o statie cu un tramvai apoi ma urc in trenul care urma sa ma duca direct acasa. Sarpele feroviar a inceput sa se tarasca prin Defileul Muresului, inghitit de tunel dupa tunel, trecand peste pod dupa pod, sat dupa oras, oras dupa sat. Cea mai frumoasa parte a acestui itinerariu este intre Deda si Toplita, dar si restul defileului este superb! Ajungem la Ghimes, de unde incepe regionala Galati, aici se mai ataseaza o locomotiva Diesel pentru ca intre Tecuci si Piscu linia nu este complet electrificata. Acest tren mergea mai mult gol decat plin si oferea conditii foarte slabe de calatorie, avand vagoane de personal, din pricina calatorilor care vandalizeaza trenurile, cei din conducerea CFR au hotarat pe buna dreptate sa puna aceste vagoane. Numai in Transilvania Sageata Albastra a ajuns si pe unele personale pentru ca este un grad de civilizatie mai ridicat decat in restul tarii. Cele mai periculoase trenuri din Romania au fost declarate: Galati – Tecuci – Marasesti si Galati – Beresti – Barlad, in aceste trenuri umbland patrule de politie formate din cate 4-5 membri.

                                                                        CAPITOLUL IV

Valea Jiului

sau

Un vis in sfarsit implinit, mai bine mai tarziu decat niciodata

In vara lui 2008, in sfarsit am reusit sa vad si eu Valea Jiului pe cale feroviara. Dupa un drum lung si o noapte petrecuta la Cluj in gara unde am vazut cultura romaneasca transpusa pe afise: “Pasaj ân constructie” dar am si vizitat orasul de la poalele Feleacului, care este unul dintre cele mai frumoase orase din Ramania, cu o populatie in jur de 330.000 de locuitori, acest oras ca si Craiova are doar o singura linie de tramvai cam de lungimea traseului 37 (Gara – Micro 19) din orasul nostru. Este orasul cu cel mai scump bilet de transport in comun, 4 lei biletul cu doua calatorii, dar si conditiile sunt net superioare autobuzelor MAZ de la noi, gradul de civilizatie fiind mult mai ridicat. In sfarsit trenul este tras la peron: Plec pe ruta Cluj – Apahida – Teius – Simeria – Deva – Simeria – Calan – Petrosani – Filiasi – Craiova – Videle – Bucuresti Nord. Stau si dorm cam pana la inceputul Defileului Jiului, aceasta ruta este cunoscuta ca ruta cu cele mai multe tunele din Europa, avand 47 de tunele unele dupa altele de diferite marimi. Privelistea oferita in timpul calatoriei este de neuitat in orice anotimp ai merge pe acest traseu. Trenul ofera conditii nu prea bune de calatorit, desi este Acc. Cativa straini din celalalt compartiment erau si ei uimiti si filmau ca si mine peisajele. Aceasta calatorie a fost cu adevarat una reusita si merita pe deplin timpul. Este printre cele mai frumoase sectiuni feroviare din lume. Multumim autoritatilor comuniste pentru aceasta ruta feroviara.

                                                                       CAPITOLUL V

Galati – Sibiu – Budapesta

sau

Maghiarii din Ungaria nu vor Transilvania!

La doua saptamani dupa Valea Jiului am vrut sa merg la Budapesta, pentru a vedea Insula Margareta, podurile de peste Dunare (caci maghiarii sunt destepti isi fac numai in Budapesta cel putin 7 poduri iar noi nu suntem in stare sa facem 2 poduri aici unul la Galati si altul la Braila), Muzeul Metroului (Budapesta are al doilea sistem de metrou din lume, dat in exploatare in 1886, primul fiind in Londra), funicularul din Budapesta si multe alte muzee si atractii din capitala maghiara. Pentru necunoscatori, drapelul Budapestei este exact ca drapelul Romaniei, dar culori sunt dispuse orizontal. Plec din Galati, cu steagul la mine, cu o sapca tricolora pe care scria Romania. Ajung la Sibiu, unde ma intalnesc cu cativa pasionati CFR-isti: Andrei din Alba-Iulia, Adi si Razvan din Brasov. Vizitam muzeul de locomotive din cadrul Depoului si Reviziei CFR Calatori Sibiu, Podul Mincinosilor, Muzeul Brukenthal, Piata Sfatului, stradutele din Sibiu, mergem cu tramvaiul pana la Rasinari si inapoi, ne chinuim sa agatam niste fete, dragute dar erau destul de mici asa ca ne-am lasat de sportul acesta si am plecat fiecare in drumul lui. Adi si Razvan au plecat cu un P catre Brasov, iar Andrei desi putea veni cu mine pe ruta Sibiu – Medias – Alba Iulia a ales o ruta mai usoara, ca sa ajunga inaintea mea si sa ne vedem si in Alba. Ma urc in tren, un peisaj de nota 8, sa zic datorita cladirilor abandonate de pe “malul caii ferate”. Statiile sunt facute chiar si prin camp, unde locul peronului este luat de cateva “lespezi” imprastiate sau puse in stil de scara pentru a “usura” coborarea din tren. Ajung la Medias de unde trebuia sa iau Rapidul international supranumit “Dacia” care circula de la Bucuresti pe ruta: Brasov, Sighisoara, Medias, Alba Iulia, Arad, Curtici, Lokoshaza, Szolnok, Budapesta, Viena. La Medias nu am reusit sa vad mai nimic, reusind doar sa ma plimb vreo 15 minute cu un troleu. La gara se anunta: “Stimati calatori, trenul rapid Dacia are o intarziere de 25 de minute. Va rugam sa ne scuzati!” Dupa cele 25 de minute, un alt anunt, ne lamurea ca trenul va intarzia inca 40 de minute. Ajunge trenul in sfarsit dupa o ora si un sfert de asteptare, ma urc, iar in cateva minute, desi afara erau 25 de grade, am inghetat in compartimentul din tren. Ajung la Alba Iulia unde ma intalnesc din nou pentru 10 minute cu Andrei. In sfarsit ajung in Curtici. Prezint biletul si cartea de identitate vamesului roman, apoi plecam la Lokoshaza. Se urca Politia de Frontiera Maghiara cu 4 controlori, 6 vamesi. Le dau biletul si cartea de identitate, apoi incep a ma perchezitiona ca pe infractor, se uita in rucsac si ce mi s-a parut ciudat a fost ca nu au zis nimic cand au vazut steagul Romaniei atarnat la geamul trenului pe afara pentru a flutura in mers. Ajung pe la 6 dimineata in Budapesta, prima oprire metroul, apoi ma mai invart vreo 2 ore prin oras de nebun cu metroul deoarece nu erau deschise muzeele si magazinele la ora aceea. Ajung in Astoria Mall de langa gara principala a Budapestei unde imi las telefonul la incarcat intr-un restaurant Mc’Donald’s unde am mancat si am baut timp de vreo 3 ore, fiindca la ei Shake-ul de ciocolata si burgerii au alt gust decat la noi. Pe drumurile capitalei ungare nu vezi un chistoc de tigara, doar inscriptii nationaliste si harti cu Ungaria Mare in care este inclusa si Transilvania. In afara de aceste inscriptii si harti, nu se leaga nimeni de tine, toti zambesc, sunt politicosi, sunt saritori, te ajuta, iti explica tot ce ii intrebi, ca doar e in interesul lor sa aduca straini sau sa lase o impresie buna strainilor. In internet-cafe-ul din gara ceea ce ma uimit cel mai tare a fost faptul ca administratorul a vorbit cu mine in romaneste, stricat, dar in romaneste! Fapt care nu se intampla si aici la noi, mai ales prin zona Odorheiului Secuiesc unde ti se spune in fata: Nem tudom Romanok! O vanzatoare de la un magazin de suveniruri mi-a facut reducere de 6 euro la un tricou si admin-ul internetului avea expuse in sala steaguri printre care si cel al Romaniei si mai multe harti si poze din Romania, spunandu-mi ca nu are nimic cu noi si ca maghiarii de rand nu cer Transilvania. La noi in Romania daca pe stadioane se introduc bannere cu “Basarabia Pamant Romanesc” se considera instigare la ura nationala, iar la ei, pana si pe masini la indicativul HU, este prezenta si harta Ungariei Mari. Mai tarziu ma plimb prin oras. Vizitez cateva muzee: Muzeul Metroului, Holocaustului, Picturii, Artei Vizuale, Istoriei, Gradina Publica, Funicularul, Piata Vorosmarty, Piata Oradei, Piata Moscovei, Podul cu Lanturi, Basilica Sf. Matyas, Palatul Buda, Basilica Sf. Stefan, Piata Eroilor, Promenada Dunarii, Piata Kosut Lajos, ma plimb pe 2 dintre cele 5 poduri, vizitez Parlamentul, Muzeul Etnografic, mai filmez cativa boschetari, caci fiecare tara cu leprele ei, dar tot raman uimit de curatenia de acolo. Metroul Budapestei este format din 3 magistrale si este mai mic decat cel al Bucurestiului. Un capitol la care suntem superior maghiarilor este materialul rulant al metroului care la ei lasa de dorit, nefiind schimbat din 1950, ramand tot cel de productie sovietica. Budapesta este minunata in timpul noptii de aici si poreclele de “Perla Dunarii”, “Regina Dunarii” etc. Parlamentul si podurile radiaza si creeaza o atmosfera frumoasa. Budapesta are 3 gari, Keleti, Nyugati si Deli, cea principala fiind Keleti. Deasemenea are si un aeroport international numit Ferihegy care dispune de 3 terminale de pasageri: Ferihegy 1, Ferihegy 2A si 2B. Este oras infratit cu Bucurestiul. Maghiarii sunt in mare parte catolici, de aceea ei au multe Basilici. De mentionat ca primarul general actual al Budapestei (Budapesta este impartita in 23 de sectoare), este ales din 1990. Se face ora de plecare, ma urc in tren unde nu mai gasesc niciun loc, asa ca raman in vagonul restaurant pana la lasarea serii, apoi ma duc in vagonul de dormit. Pana sa adorm, trenul trece cu repeziciune peste Tisa, Mures si prin cateva orase: Szolnok, Maglodi, pe langa care stau in libertatate, si neurmarite de catre vanatori multe caprioare, ca la ei e interzis, vin si le vaneaza la noi, ca sa ramanem fara nicio caprioara sau alta specie de pe cale de disparitie, cum s-a intamplat in 1986 cu ultimul castor din tara noastra. In Szolnok, trenul stationa vreo 15 minute asa ca am apucat sa ma urc 2 minute intrun personal, tren de navetisti, ce urma sa plece la Debretin. In acel tren mirosea extrem de urat, mai rau ca vulpile din Craiova. In rest Ungaria este o tara civilizata, cu oameni care nu ne urasc pentru ca avem Transilvania. Ajung in sfarsit in Bucuresti cu o intarziere de 3 ore din cauza unui roman beat care a atacat una din vamesele maghiare, si cu putin timp inainte de plecarea Acc-ului catre Galati.

                                                                      CAPITOLUL VI                                                                       

Galati – Bucuresti – Oradea – Arad – Timisoara – Caransebes – Orsova – Bucuresti – Galati

sau

Defileul Dunarii, Insula Ada Khaleh si Serbia vazuta din tren

La numai cateva zile dupa venirea mea din Ungaria, am vrut sa vad o alta ruta necunoscuta mie si anume: Oradea – Arad – Timisoara – Orsova – Filiasi. Pentru a vedea aceasta parte a Romaniei, am luat 3 trenuri pana la Timisoara. In Bucuresti m-am intalnit iar cu pasionati de trenuri: Andrei din Alba Iulia, Iasmin si Stefan din Bucuresti si Razvan din Brasov. Dupa o plimbare pe la Casa Poporului, Muzeul CFR Grivita, Triajul Bucuresti, Depoul de metrouri Ciurel si Depoul I.M.G.B. a venit iar timpul despartirii. Ma urc in IC 531 pe ruta Bucuresti – Oradea unde intalnesc aceeasi doamna controloare care a fost pe acelasi tren cand am fost la Cluj pentru a vedea Valea Jiului. Am recunoscut-o si am stat de vorba cu dansa la Business Class fiindca era gol. Pe la Brasov, in vagonul restaurant a venit un cetatean din Marea Britanie care era cu familia si ma intrebat cand vine vamesul maghiar sa ne controleze ca umbla de o ora cu pasaportul in mana prin tren. Imi aratase o harta cumparata din Ungaria cu Romania inaintea anului 1918. Acest lucru m-a determinat sa ii fac “cadou” steagul care il aveam cu mine si o harta cu Romania Mare pe care deasemenea o purtam mereu cu mine pentru ca si eu AM FLUTURII MEI. Am aflat ca omul vroia sa vada Sighisoara. Harta lui avea localitatile in maghiara si tot ii spunea Seghesvar. Dupa lectia de istorie care mi-a facut o deosebita placere, ajungem la Sighisoara, unde englezii se dau jos si sunt intampinati de o satra de tigani care incep sa cerseasca. Acesta este inca un minus la adresa noastra. Imi continui drumu, ajung in Oradea la miezul noptii. Stau prin gara deoarece la ora aceea tramvaiele din Oradea nu mai circula (Oradea are cele mai moderne tramvaie din Romania, Siemens-ULF adica Ultra Low Floor, Podea foarte joasa, distanta fiind de 2 cm intre podeaua tramvaiului si calea de rulare. Aceste tramvaie au 24 de metri lungime, si au costat 4 mil. Euro bucata). Ma duc la internet-cafe-ul din gara si stau 3 ore ca sa vina personalul Oradea – Arad – Timisoara. Ajung la Timisoara unde obosit, uit sa ma dau jos din tren si ma trezesc in triaj, blocat in automotorul Desiro. Stau vreo 20 de minute pana ma observa un mecanic si ma scoate din tren, intebandu-ma cum de am uitat sa cobor si i-am explicat ca vin tocmai de la Galati am adormit si asa am ajuns in triaj. In Timisoara am vazut Gara de Nord, care este sub orice critica, Opera din Timisoara, Palatul Lloyd, Iullius Mall, Piata Victoriei, Catedrala Mitropolitana, Fantana cu Pesti, Domul, Gara de Est care este asemantoare Filestiului, depoul de locomotive, palatul Dicasterial, Teatrul National, Piata Maria, cartierul Soarelui si alte locuri. Un oras destul de curat, cu o populatie de aproximativ 380.000 de locuitori. Dupa aceasta plimbare plec din Timisoara catre Lugoj, Orsova, Craiova, Bucuresti. Pe parcursul defileului Dunarii, ai ocazia de a vedea Portile de Fier 1 si 2, Insula scufundata Ada-Khaleh (se mai vad doar copacii), o multime de tunele, orasul Orsova, care are o particularitate deosebita: gara orasului este la aproximativ 2 kilometri de oras. Intre gara si oras fiind un golfulet peste care trece un pod rutier. Orsova este minunata noaptea. Recomand cu caldura vizitarea acestui oras extrem de frumos si linistit, si vizitarea intregii rute cuprinse intre Lugoj si Filiasi.

                                                                  CAPITOLUL VII

Galati – Beresti – Barlad – Tecuci – Galati

sau

Tunelul Beresti, al doilea tunel ca lungime din tara

Una din cele mai scurte excursii pe care am facuto a fost de a filma timp de 10 minute tunelul dintre orasul Beresti si comuna Talasmani, un tunel lung de 3008 metri, aflat in nordul judetului Galati. Dupa ce am ajuns la Barlad m-am intors cu fostul acc. Cluj – Iasi – Galati, in prezent desfiintat.

                                                                  CAPITOLUL VIII

Galati – Filesti – Galati

sau

O plimbare feroviara “romantica”

Tot in vara anului 2008, pe la sfarsitul lunii iulie, in lipsa de idei am hotarat sa ma plimb cu o fata de la o gara la alta a orasului nostru ca sa ii “arat” tunelul. Pentru cine nu stie, firul 1 al tunelului a fost contruit in anul 1890 pe timpul lui Carol I, iar firul 2, actualmente in refacere a fost construit intre anii 1965-1968, in timpul dublarii si electrificarii tronsonului Faurei – Galati de pe magistrala 700.

                                                                  CAPITOLUL IX

Galati – Iasi

sau

Rusine Iasiului pentru “parada” de 1 Decembrie

Anul trecut de 1 Decembrie am hotarat sa merg la Iasi, pentru a vedea parada de Ziua Nationala, crezand si stiind ca acolo se face una dintre cele mai grandioase parade de 1 Decembrie. La Iasi, Alba Iulia si Bucuresti au loc de obicei cele mai mari parade de Ziua Nationala. Am plecat cu Acc. Galati – Tecuci – Iasi. La 10:38 am ajuns in Iasi. Am sarit rapid in tramvaiul ce deservea traseul 3 indreptandu-ma spre Piata Unirii. Acolo cand am ajuns nu era nimic altceva decat o piata normala, cu multa lume dezamagita si multi porumbei. Un batranel costumat in Mihai Viteazul si cu un steag tricolor incerca sa aduca spritul sarbatorii in inimile trecatorilor si a locuitorilor. In rest doar niste baieti de la echipa de fotbal LPS Focsani faceau jonglerii cu mingea in spatele trecatorilor. Am vizitat stadionul Emil Alexandrescu, Manastirea Golia, Bojdeuca din Ticau, cartierele Tatarasi, Dacia, Copou, Alexandru cel Bun, Mall-ul Moldova, Teatrul National, Mitropolia Iasilor, Moastele Sf. Parascheva, Gara Nicolina, Socola, am vazut Bahluiul, care este foarte murdar. Alte lucruri prin Iasi, un tramvai de epoca, de mentionat ca ecartamentul liniilor de tramvai din Iasi este de 1000 mm. si nu 1435 mm cum este normal. Vagoanele sunt instabile la viteze mari de aceea primaria dupa ce va moderniza liniile va limita viteza de croaizera a tramvaielor la numai 16-20 km/h. In concluzie o dezamagire totala Ziua Romaniei si a tuturor romanilor din lume, in jur de 30 de milioane, a fost umbrita de alegeri si nu s-a serbat deloc la Iasi, insa la Galati, a fost o frumusete din cate am auzit de la prieteni.

                                                                         CAPITOLUL X

Galati – Predeal

sau

Dam un graff domn’ gardian si-am plecat ca vine trenu’

O alta “isprava” feroviara s-a consumat in data de 31 ianuarie 2009. Eu cu 2 prieteni din Galati, Hac si Kont  am plecat sa vedem Predealul iarna. O priveliste incantatoare de pe Valea Prahovei, cu o oprire de 1 ora jumate in Bucuresti unde ne-a plimbat pe la Parcul Izvor, pe langa Raul Dambovita, prin metrouri si pe la Arcul de Triumf. Ne urcam in trenul IC Bucuresti – Oradea/Targu Mures (la Brasov trenul se desparte). Ajungem la Predeal exact la timp, mergem in gara, ne luam bilete pentru intors, apoi pozam locomotiva cu aburi expusa la intrare in gara si ne indreptam catre un pasaj mai retras de sub liniile garii. In timp ce ne „jucam” cam cand sa terminam treaba coboara un gardian dar acesta, frumos ne intreaba ce facem, iar noi i-am raspuns ca si in titlu: “Dam un graff domn’ gardian si-am plecat ca vine trenu’”. Omul nu s-a suparat vazand ca facem arta urbana si nu ne batem joc de perete totusi asa ca ne-a lasat sa ne facem de cap. Vine trenul alergam, il prindem. Ajungem in Ploiesti Vest unde ne dam jos si timp de o ora am filmat, desenat si ne-am plimbat prin Ploiesti, un oras murdar, extrem de jegos, plin de tigani, cersetori si foarte mic si inghesuit. Un oras in care specia “Cocalarus Terminatus” este infloritoare, o populatie de aproximativ 240.000 de locuitori si cu un judet cu aproape de 1 milion de locuitori denumit dupa prescurtarea lui PH, patria hotilor. Ajungem la Ploiesti Sud, cu autobuzul 2, ne urcam in Acc. Floresti Prahova – Galati, fostul Brasov – Galati care a fost anulat in urma lucrarilor la tronsonul Campina – Predeal. Ajungem in Galati in jurul orei 22, ne mai plimbam cu un autobuz, mai desenam ceva si ne retragem fiecare la casele noastre.

                                                                         CAPITOLUL XI 
Galati – Slatina 
sau 
„Un oras schimbat peste noapte” 

Orasul despre care vorbesc este Slatina, un oras mic, aproximativ 70.000 de locuitori, aflat in MUNTENIA si nu in OLTENIA, dar toti oamenii gresesc. Acum sa revenim la subiectul feroviar, am fost in Slatina ca sa vad daca mai circula marfare la Electrocarbon si la ALRO dar nimic….nimic… Slatina e un oras mort aproape din punct de vedere industrial si feroviar. Trec doar cateva personale si accelerate care circula pe relatia: Slatina – Corabia, Craiova – Pitesti, Costesti – Piatra Olt. De pozat mai nimic, doar cateva fantani arteziene, un parculet, cateva utilaje feroviare si in rest distractie cu varu meu. De filmat am filmat cateva trenuri de pe pasarela de langa gara care traverseaza liniile.

                                                                            CAPITOLUL XII  

Excursia la Satu Mare

sau

Un ungur nebun cu stema Romaniei Mari

Un oras pe care nu l-am mai vazut pana in vara lui 2009 a fost Satu Mare. Pentru a ajunge acolo am luat acceleratul Galati – Bucuresti pana la Faurei si de acolo am luat sezonierul Mangalia – Satu Mare care a mers pe urmatorul itinerariu, incepand de la Faurei: Faurei – Buzau Sud – Rm. Sarat – Focsani – Marasesti – Adjud – Onesti – Gheorghieni – Deda – Dej – Beclean pe Somes – Ulmeni Salaj – Baia Mare – Satu Mare. Acel sezonier avea o problema care se intalneste la toate sezonierele aproape: vagoanele de clasa a 2-a sunt moderne si mai bune decat cele de clasa 1. Pe drum mi-a zburat sapca din cap asemeni lui Goe, bine ca nu am avut biletul in ea, am filmat defileul Muresului pe timp de noapte si am stat la un pahar de vorba cu controlorii. La Baia Mare trenul sta circa 40 de minute si m-am intalnit cu un alt pasionat de trenuri, Fulger Valentin poreclit Fulgerica. Am vorbit cu el, am pozat, am filmat o parte a orasului din tren apoi ne-am luat ramas bun el indreptandu-se spre Ulmeni si eu spre Satu Mare. In ultima parte a calatoriei intre Baia Mare si Satu Mare usa vagonului de clasa 1 nu se mai inchidea, ramanand deschisa si prezentand un potential pericol pentru copii nesupravegheati. Si iata ca am ajuns si la Satu Mare, un oras curat, linistit si cu o populatie diversificata. Placutele prin oras sunt bilingve, lucru cu care nu sunt de acord, pentru ca nici in Ungaria nu sunt placute bilingve in localitatile populate de romani. Trecand peste acest lucru, dupa plimbarea prin Gradina Romei si prin oras, am venit in gara la filmat de personale si alte trenulete. Am filmat o locomotiva MAV ( Magyar Allamvasutak ), si un tren international: Satu Mare – Nyirabrany. Cand sa vin mai catre peronul unde stationa un tren al companiei Regiotrans care efectua ruta Satu Mare – Bixad – Satu Mare, observ o specie de maimuta care abia s-a dat jos din copac. Era vorba despre un maghiar care in mod surprinzator dansa mai ceva ca Michael Jackson si avea la palarie stema Romaniei Mari. Era membru al Partidului Romania Mare. Omul vorbea corect romaneste si corect maghiara. Citea inscriptia de pe tablita bilingva „Szatmarnemeti” si spre uimirea mea a zis ca nici el nu e de acord cu autonomia sau cu bilingvele. Cine vrea maghiara, sa mearga in Ungaria. Mi se pare normal. Am plecat de la Satu Mare cu trenul spre Oradea, aici din nou placuta CFR bilingva, in maghiara oradea insemnand Nagyvarad. Prin Oradea am mers cu tramvaiul o statie pana la Magazinul Crisul unde am intrat in Mc Donald’s si am mancat ceva in regim de fast-food. Nu prea agreez acest mod de alimentatie dar in cazuri de forta majora mai trec pragul unui fast-food, dar nu imi fac un obicei din a manca de acolo, pentru ca nu e sanatos. Mananc mancare gatita ca e mai sanatoasa! De la Oradea catre Bucuresti am venit cu IC 532 apoi am stat o noapte prin Bucuresti la varul meu si dimineata cu R 871 am venit acasa.

                                                                              CAPITOLUL XIII 

Excursie la Timisoara

sau

„Ghidul complet despre cum poti face sex in tren” 

 Tot in 2009, inaintea examenului de admitere la facultate, am avut cea mai tare excursie feroviara, plina de surprize placute. Am hotarat sa mai vizitez fac un traseu feroviar prin Romania si am ales ca ruta urmatorul traseu: Galati – Mizil – Bucuresti Nord – Brasov – Sighisoara – Cluj – Oradea – Arad – Timisoara – Lugoj – Craiova – Bucuresti – Urziceni – Galati. La Timisoara trebuia sa ma intalnesc cu 2 pasionati feroviari: Tgv_Dat si Pit Cristian pentru vreo 2 minute…. si mai incolo veti afla dece. Trenul merge, eu dorm deoarece am mai vazut peisajele acelea, locurile, orasele, deja stiu totul pe derost, ajung din nou in Oradea, unde ma plimb putin ca vine trenul si ma duc spre Timisoara. La Timisoara, surpriza mare, ajung cu trenul exact cu 3 minute inainte de plecarea legaturii mele spre Bucuresti. Cei 2 prieteni ma asteptau deja la vagonul de clasa 1 al trenului Timisoara Nord – Bucuresti Nord. Cu mult noroc ajung la tren, ne salutam, facem poze impreuna, apoi ma roaga sa raman la ei peste noapte pentru a ne plimba prin orasul de pe Bega. Eu totusi obosit le zic ca vreau sa ajung la Bucuresti pentru a ma reintalni cu Iasmin, ca sa filmam mai multe metrouri si sa pozam statiile noi adaugate la sistemul de metrou. Vagonul de clasa 1 gol la prima vedere, un vagon semi-salon, modernizat in 1999, 3 compartimente la inceput, la mijloc salon, la sfarsit inca 3 compartimente. Primul compartiment gol, al doilea gol, iar in al treilea am gasit o domnisoara foarte frumoasa. Trenul pleaca, filmez din tren puscaria din Timisoara si apoi ma duc in compartiment, deschid geamul si agat tricolorul romanesc, ca de, cum am mai spus, am fluturi multi! Tipa citea o carte, eu cu castile de la iPod in urechi nu zic nimic, ma intind pe cele 3 scaune si ma fac ca dorm. Pe la Lugoj, scot castile din urechi si ea ma abordeaza, timid, cu urmatoarea intrebare: „- Tu esti patriot de umbli cu tricoul Basarabia Pamant Romanesc si cu steagul la tine?”. Eu ii zic ca da, si ca as face totul pentru tara mea, asemeni lui Antonescu: „-Mai bine mocirla in Romania Mare, decat paradisul in Romania Mica!”. Din vorba in vorba, ajungem si la subiectul sex… Pe la Caransebes se opreste trenul ca sa primeasca vagoanele de la Resita. Timp de cateva minute vorbim cu politistii de la TF Caransebes despre tricolorul din geamul trenului, le explicam ca suntem doar noi doi in compartiment si suntem patrioti. Oamenii ne apreciaza, ne ofera o cafea si trenul incet incet isi ia talpasita din orasul lui Fernando. Dupa cateva minute in care am mai discutat despre sex si in care mi-am dat seama ca e „open-mind”, am inceput sa o sarut, apoi mai pe sani…si etc… pana am reusit sa incingem o partida de sex in care nu a trebuit sa ma misc prea mult. M-am intins pe spate, cu penisul in sus si ea lucra deasupra dar din cauza miscarilor vagonului dupa un timp ne-am oprit amandoi, pentru ca vagonul facea toata treaba. Pe la Caracal am oprit distractia pentru ca se lumina si curiosii se uitau din afara. La Bucuresti ne-am despartit, eu plecand cu Iasmin la metrouri si ea mergand spre Constanta. Peste cateva zile insa a venit la Galati si i-am aratat Faleza si restul orasului. Restul deduceti voi.

(CONTINUAREA VA URMA)

Excursii in strainatate

sau

Orase Europene pe unde am fost cu trenu’

Cu trenul, tramvaiul si/sau cu metroul am calatorit la Copenhaga, Bruxel, Praga, Budapesta, Berlin, Ostende, Bordeaux, Lyon, Venetia, Milano, Viena si Anvers.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s